Importăm de trei ori mai mult pește decât pescuim, dar îl vindem în restaurante ca fiind românesc, pe litoral

0

Importăm de trei ori mai mult pește decât pescuim, dar îl vindem prin restaurante ca fiind de-al nostru. Se întâmplă în special pe litoral.

Clienții nu știu că hamsiile și bibanii din farfurie vin de la bulgari. Puținii pescari pe care îi mai avem spun că pe vecinii bulgari îi ajută o legislație permisivă.

Hamsia rămâne peștele vedetă al litoralului românesc. Mii de porții se vând zilnic în sezon.

Cu 7-8 lei, un turist își cumpără 100 de grame de pești crocanți. Este o masă ieftină, sățioasă și rapidă. Adică de la bulgari.

Cantități importante de hamsie provin de la vecinii noștri care au aceeași Mare Neagră, dar mai mulți pescari și o legislație permisivă. De la bulgari, importam și șprot. Este un pește mic, cu mai multe grăsimi ca hamsia, nu la fel de gustos, dar mai ieftin. Așa că, de multe ori, comercianții vând șprotul drept hamsie.

Reporter: “E șprot, nu? De unde îl aduceți?
Reprezentantul unui fast food: Este din Marea Neagră, dar avem distribuitori cu care avem contract și ne aduc. Dăm comandă azi și peste 5-6 ore ni-l aduc, este congelat.

Șprotul fiind un pește ieftin, pescarii români nu sunt interesați să îl prindă. În 2020, au pescuit doar cinci tone, de șase ori mai puțin ca în 2017.

La hamsie însă, capturile s-au dublat față de acum patru ani, dar rămân tot mici: aproape 72 de tone.

Reporter: “De Marea Neagră ce aveți?
Vânzătoare: “Din păcate, Marea Neagră nu prea mai are pește. Și guvizii sunt din import.
Reporter: “De unde îi aduceți?
Vânzătoare: “Bulgaria.
Reporter: Hamsia?
Vânzătoare: “Hamsia… Furnizorul îmi spune că România, dar eu tot Bulgaria cred că e.

Între timp, la Agigea, o brigadă de pescari iese pe mare, în fiecare dimineață, la ora 5. E vremea hamsiei, a stavridului și a barbunului. Dar și a pisicii de mare.

După ce este scos din plase, peștele se pune în gheață pentru a rămâne proaspăt. În barcă se află și proprietarul restaurantului unde va ajunge peștele. Caută pescari pentru că Marea Neagră are pește, dar nu are cine să îl prindă.

În prezent, mai sunt 440 de pescari comerciali autorizați, pe litoral.

Reporter: “Pescari mai sunt?”
Matei Datcu: “Cu greu. Ați văzut în barcă azi că eram mulți, dar de fapt, jumătate făceau parte din familia mea: un unchi, un verișor. Pescari,pescari… sunt din ce în ce mai puțini. Nu mai mergem pe varianta să angajăm pescari cu toate actele pe care scrie pescar comercial sau industrial. Îl luăm din orice domeniu, îi învățam noi, cu ajutorul nostru o să-și dea și un examen și sperăm să stea cât mai mult la noi.
Reporter: “Ați dat anunț?
Matei Datcu: “Tot timpul sunt anunțurile.
Reporter: ”Și câți v-au răspuns?
Matei Datcu: “Doi. Oricum, interviul este ok: ești angajat. Te trezești dimineața? Da. Știi să înoți? Dacă spune nu, ok, avem vestă. Deci așa este interviul. În rest, îl învățam noi.”

Matei Datcu se încăpățânează să pună pe mesele restaurantului pește din marea noastră. În opt ani, de când a deschis pescăria, a triplat numărul de locuri și sunt zile în care turiștii stau la rând pentru a prinde un loc la masă.

Matei Datcu: “Așa pleacă discuția: hamsie aveți? După aceea, ușor, ușor încercam și noi să-i conducem și spre alte specii: ați gustat vreodată stavrid, să vedeți că-i ok, că are carne albă, mai bagăm două, trei peste și mai încearcă. Anul următor o să comande ei singuri.
Reporter: “Care este cel mai vândut pește?
Matei Datcu: “Tot hamsia. Și pe locul doi stavridele și după aceea pe locul trei se află bibanul din mare care nu este prins de noi, e import, spunem și la masă că e import că nu avem noi nicio treabă, că doar îl gătim, îl punem pe plită și lumea îl comandă.

Bibanul a dispărut demult din apele noastre. Tot ce vine este din import.

Reporter: “Ce pește proaspăt putem să mâncăm?“
Manager de terasă: “Chefal, de la Metro.“
Reporter: “Deci nu e proaspăt, nu e prins astăzi?
Manager terasă: “Nu e prins azi, e prins acum 4-5 zile, eviscerat și așa mai departe. Dar nu e congelat adică. ”

Comercianții prezintă turiștilor peștii altora ca fiind din marea noastră, nu doar pentru a-i induce în eroare, dar și din necunoaștere.

Românii mai au mult de învățat la acest capitol gastronomic, dominat de păstrăv și macrou. Este adevărat că pe litoral a crescut consumul de pește din Marea Neagră, dar nu este prins de pescarii noștri, ci de celelalte țări riverane.

Reporter: “Când veniți la mare, mâncați pește?
Turist: “Eu, nu. Eu acasă la mine îmi place să mănânc pește.
Reporter: De ce nu?
Turist: “Așa îmi place mie. Mai scoți un osișor. Și aici, la mare… Nu-mi place să se uite oamenii la…
Reporter: ”Și acasă ce pește mâncați?
Turist: “Mai multe feluri, nu contează: macrou, ce e fară oase, nu-mi place cu oase.

Reporter: “Ce pește mâncați? Păstrăv, cod?
Turist: Nu mănânc pește, numai rar și gătit de mine.
Turist: “Doar păstrăv.
Reporter: “De ce doar păstrăv? De Marea Neagră ați încercat ceva?
Turist: “Nu am încercat, dar ăsta e cel mai bun. E foarte bun la gust. Mai bun ca peștele de Marea Neagră.
Reporter: “Dar ați gustat ceva de Marea Neagră?
Turist: Am încercat da rasa puțin. Hamsii din ăștia.
Reporter: ”Și în afară de hamsie, ce ați mai mâncat din Marea Neagră?
Turist: Nimic, nimic.
Reporter: ”Și nu sunteți curios?
Turist: Nu.

Că românul a început, totuși, să prindă gustul peștelui, o demonstrează consumul care a crescut de trei ori în ultimii 20 de ani.

Un român mănâncă în medie, anual, aproape 9 kilograme de pește. Încă mult sub media europeană.

Dacă în urmă cu câțiva ani era aproape imposibil să găsești pește pe litoralul românesc, iată că acum au apărut fast food-uri pe bază de pește și fructe de mare. Pe lângă celebrele hamsii, găsim calamari, creveți sau midii, cele mai multe preparate sunt pané, prăjite în ulei.

Midiile sau calamarii pané se vând în medie cu 8 lei suta de grame, creveții cu 13 lei, iar rapanele la grătar, adică melcii de mare, cu 15 lei.

O porție de chefal sau de biban costă, în jur, 40 de lei. Iar cine poftește la calcan, plătește minim 70 de lei. Că este o afacere profitabila, o arată și cifrele.

În 2019, am importat 73 de mii de tone de pește de toate felurile, de trei ori mai mult decât pescuim. În total, vorbim de 273 de milioane de euro.

Poate fi o afacere de viitor, în România, dar fără măsuri de stimulare din partea autorităților, continuăm să mâncăm, pe banii noștri, peștii altora.