Bubuitura puternică din Iași a fost cauzată de un meteorit
O bubuitură puternică a zguduit județul Iași, pe 9 iulie 2019 și a creat panică și confuzie printre localnici, aceștia căutând sursa zgomotului puternic pe rețelele de socializare.
Cauza se pare că ar fi un meteorit de 8 kilograme, după cum explică Profesorul de Fizică Silviu Gurlui, într-o postare pe Facebook.
Cercetătorul susține că a făcut analize cu un echipament special instalat în turnul cu ceas al Palatului Culturii, iar rezultatele arată că un meteorit de minimum 8 kilograme și cu un diametru de cel puțin 16 centimetri a explodat la mare altitudine, deasupra județului.
”Iată şi caracteristicile meteoritului căzut la Iaşi, pe 9 iulie 2019.
Meteoritul a avut minim 8 kg şi minim 16 cm în diametru. Puterea exploziei evaluată a fost de minim 800 megawatt (ceva mai mult decât unul dintre reactoare nucleare de la Cernavoda /706 megawatt), însă preţ de doar 2 secunde!
Explozia este echivalentă cu 1.6 GJ adică 400 kg de exploziv TNT. A explodat la înălţime mare iar potenţialele fragmente au ajuns pe Pământ fără să producă efecte însemnate pentru că nu am înregistrat vibraţii în sol după cele 5 secunde de impact direct cu sunetul. Cel mai probabil a avut o traiectorie abruptă astfel ca la înălţime foarte mare (peste 20 km), în plină zi, lumina produsă prin explozie a fost greu perceptibilă. În plus un corp de aşa dimensiuni la distanţă de 20 km nu poate fi observat deloc uşor de ochiul uman din cauza puterii de rezoluţie limitată (limita este de 10 ori mai mică decât limita de detecţie a ochiului uman). Posibil şi alte fenomene naturale au concurat la lipsa de vizibilitate. Caracteristicile sunetului (20-120 Hz) arata clar că bubuitura a fost la foarte mare altitudine. Sunetele înalte au fost complet atenuate din cauza distanei mari (spre exemplu undele la 2000 de Hz au fost de 800 de ori mai slăbite decât cele la 60 Hz). Evident, teoria boomului sonic al avioanelor nu se confirmă pentru ca plafonul de zbor este limitat iar la peste 18 km plafon de zbor (MIG 19) presiunea sonoră este atenuată prea mult ca să producă evecte vizibile cum au fost cele de pe 9 iulie. Mai jos, la altitudini mici, se poate, dar sunetul este mult mai bogat în frecvenţe înalte, lucru care nu se întâmplă în acest caz.”
Mulți localnici au speculat pe rețelele de socializare că s-ar fi auzit un „boom sonic” de la un avion militar.
„Evident, teoria boomului sonic al avioanelor nu se confirmă pentru ca plafonul de zbor este limitat iar la peste 18 km plafon de zbor (MIG 19) presiunea sonoră este atenuată prea mult ca să producă evecte vizibile cum au fost cele de pe 9 iulie. Mai jos, la altitudini mici, se poate, dar sunetul este mult mai bogat în frecvenţe înalte, lucru care nu se întâmplă în acest caz.” – a mai precizat Domnul Profesor pe Facebook.
Domnul Profesor a continuat postarea și cu alte detalii tehnice:
„Alte detalii tehnice:
Am evaluat impactul creat şi am ţinut seama de condiţiile meteo de pe 9 iulie de la ora 14:00 : temperatura la sol (22 gr C),umiditatea la sol (44 %); s-a ţinut seama de variaţiile acestora pe înălţime. Scăderea temperaturii duce la o creştere a atenuării sunetului (implicit scade uşor şi viteza de propagare). De asemenea cu scăderea umidităţii creşte atenuarea zgomotului. Atenuarea totală la sol în aceste condiţii a fost de 0.01dB/100 m la o frecvenţă a sunetului medie de 50 Hz. La înălţimi mai mari atenuarea a fost mult mai pronunţată, aproape se dublează ajungând la 0.02 dB/100 m pentru temperaturi de -10 gr C şi umiditatea de 20%. Pentru condiţii reale de lucru am luat o medie ale celor două situaţii şi a rezultat o atenuare totală de 12 dB pe o distanţă de propagare de aproximativ 80 km. Am luat în calcul tipul de meteoriţii care cad cel mai frecvent în atmosferă, pentru care densitatea medie este de 3.4 g/cm3
Comparativ, meteoritul din Rusia, căzut în Chelyabinsk Oblast, 15 februarie 2013: masa 12000 tone, diametru 20 metri, viteza 20km/s, altitudine unde a exploadat 26 km, energia exploziei a fost de 1400000GJ (400 mii tone TNT) = 30 de bombe Hiroshima.
Notă de subsol. Sunt foarte mulţi parametri: compoziţia spectrală a sunetului perceput de noi, intensitatea, potenţiale daune materiale, profilurile pe verticală ale temperaturii şi umidităţii, gradul de poluare, compoziţia chimică a atmosferei, compoziţia chimică a meteoritului, cinetică lui, turbulente ale maselor de aer, etc. Toate vor fi analizate mai departe spre a construi un model unitar. Mulţumesc, Cocean Alexandru.” – a conchis Profesorul în postarea de pe Facebook.
